CORA
is watching you !
EXERCITIU DE VISARE: SECOLUL XXI
Ne apropiem de sfârsitul secolului XX si al mileniului II. Prilej pentru analize � consacrate mai ales secolului XX � si prospectiuni ideale � din nou, limitate la secolul XXI, nimeni neaventurându-se, pâna acum, sa-si imagineze cum va fi mileniul urmator.
Am început, înca de anul trecut, sa prezentam cititorilor nostri o ?altfel de cronica" a secolului în care traim; Zig-zag prin secolul XX. Am continuat cu eseuri consacrate unor domenii de interes major (filmul, moda, mijloace de transport, în acest numar publicam un articol despre maladii).
Adaugam acestor analsize a ceea ce a fost si o protectie de viitor. Este adevarat, preluam si adaptam un material din ziarul La mode, pentru ca la noi interesul pentru asemenea discutii nu pare înca prea mare, cel putin deocamdata.
Anul trecut, în luna aprilie, UNESCO a organizat la Paris o suita de dezbateri privind secolul XXI. La una dintre ele, Boutros Boutros Ghali, fost ministru de externe egiptean, fost secretar general al O.N.U., în prezent secretar general al francofoniei, si Jacques Attali, fost consiliei special al presedintelui francez Mitterrand, autorul unui Dictionar al secolului XXI, au raspuns întrebarii lansate de Jérôme Bindé, director al Oficiului de anliza si de previziune al UNESCO: ?Suntem gata pentru secolul XXI?". Potrivit acestuia, cele trei provocari carora omenirea va trebui sa le faca fata în secolul al carui preg îl vom trece la 1 ianuarie 2001 sunt: inegalitatea în crestere; o dezvoltare durabila; absenta unui mare proiect obiectiv.
Boutros-Boutros � Ghali: Jerome Binde a mentionat trei provocari. Dar exista o conditie prealabila pentru raspunsurile la toate aceste întrbari: este problema pacii si a razboiului. Daca nu exista pace, va fi imposibil sa se gaseasca solutii problemelor secolului viitor. In general, tehnocratii presupun ca exista pacea si proiectele lor sunt fondate pe aceasta idee, când de fapt pacea nu exista. Am cunoscut 50 de razboaie de la sfârsitul razboiului rece, iar în prezent sunt în curs de desfasurare 40 de razboaie. Asemenea situatii conflictuale dau nastere unei noi categorii de state, care nu sunt nici dezvoltate, nici în curs de dezvoltare, nici în tranzitie, ci state care apartin unei a patra categorii: cele care fie poarta razboi între ele, fie sunt victimele unui razboi local, sau se afla într-o perioada de tranzitie dupa un razboi care a durat ani de zile.
In sfârsit, un ultim fenomen care solicita atentia noastra pentru secolul XXI si pe care nu l-am prevazut: cel al disparitiei unui guvern. In dreptul international, un stat se defineste prin trei elemente: un guvern, un teritoriu, o populatie. Ce se întâmpla atunci când nu mai exista un guvern? Avem în prezent cazul Somaliei. Este un fenomen care risca sa se repete în alte parti ale globului.
Pentru omenire se pune problema sa gestioneze perioada de dupa razboiul rece. Dar globalizarea da nastere la o repliere spre sine, ceea ce Rene-Jean Dupuy a numit dialogul între ?satelit si clopotnita", sau, daca ma gândesc la lumea la care apartin, dialogul între ?satelit si moschee", adica cei care nu înteleg procesul de globalizare, care au nevoie sa se simta în siguranta si care se repliaza spre valori importante, precum familia, satul, natiunea.
Jacques Attali: Prelungirea tendintelor actuale este imposibila. Se va petrece ceva, ceva care va fi revolutionar, fie brutal, fie într-o maniera controlata. In general, când imperiile se prabusesc sau când iau sfârsit ordini mondiale, omenirea dispune doar de o scurta perioada de timp pentru reorganizarea institutiilor sale internationale. Asa s-a întâmplat în 1648, în 1920 sau în 1946. Din nenorocire, nu acelasi lucru s-a întâmplat la sfârsitul razboiului rece. De ce? Pentru ca s-a comis o eroare: s-a crezut ca Occidentul a câstigat, ca valorile sale s-au impus definitiv, ca este suficient ca ele sa fie generalizate pentru ca totul sa mearga bine.
Traim cu fictiunea ca economia de piata si democratia vor asigura în secolul XXI o ordine stabila în mod ireversibil. Or, nu numai ca economia de piata si democratia nu sunt suficiente pentru a fundamenta o civilizatie, dar ele sunt valori contradictorii si autodistructive. Amândoua sunt întemeiate pe individualism, cel ce sta în centrul civilizatiei occidentale. Iar individualismul implica reversibilitate: reversibilitatea alegerilor facute de consumator si de cetatean. Societatatile noastre sunt întemeiate pe apologia precaritatii. Si nu se întemeiaza în mod durabil o civilizatie pe o asemena apologie. Mai mult, piata si democratia sunt contradictorii. Pata nu are nevoie de frontiere, în vreme ce democratia are; astazi, cea ami mare parte a statelor nu mai dispun în interiorul frontierelor lor de mijloacele de a-si exercita suveranitatea.
Boutros-Boutros � Ghali: Am asistat la un fenomen nou în momentul victoriei contra Irakului, în 1991, însotita de o redesteptare a fervorii comunitatii internationale pentru sistemul Natiunilor Unite. S-a crezut ca ele pot gestiona situatia dupa sfârsitul razboiului rece. S-a dovedit repede ca nu dispuneau de mijloacele necesare. S-a produs o repliere spre sine, vizibila în mai multe parti ale globului si în special în Statele Unite.
Astazi, planeta este gestionata îndirect, de catre actori care nu sunt statele, de unte si problemele globalizarii. Acesti actori nu sunt doar organizatiile non-guvernamentale, ci si societatile multinationale. Noii actori profita de situatia de pace, dar nu îsi asuma responsabilitatile necesare pentru mentinerea ei sau nu îsi asuma decât indirect responsabilitat9ile necesare pentru dezvoltare. Trebuie gasita o modalitate pentru a-i face pe acesti actori noi sa participe la gestionarea problemelor internationale.
Jacques Attali: Noile tehnologii conduc la doua fenomene contradictorii: conexitatea � termen pe care îl prefer celui de mondializare sau globalizare �, adica interdependenta în spatiu si timp. Dar aceasta conexitate nu este incompatibila cu solitudinea. Vom fi din ce în ce mai interdependenti, dar din ce în ce mai solitari; mondializarea va fi o juxtapunere de solitudini conectate. Ceea ce ma face sa ma gândesc ca tehnologia va duce la nasterea a trei categorii sociale, atât în interiorul fiecarei tari, cât si la scara planetara.
Mai întâi, o hiperclasa, un grup format din mai multe zeci de milioane de persoane care dispun de toate mijloacele conexitatii si ale creatiei, care creeaza si manipuleaza informatiile, care sunt de bunavoie nomazi si care se afla într-o situatie de individualism exacerbat.
Apoi, cei ce migreaza din cauza mizeriei, la partea de jos a scarii sociale, cei ce suporta tehnologiile si sunt obligati sa se miste, pentru a gasi de lucru sau pentru a supravietui; aproximativ un miliard de indivizi.
In sfârsit, în al treilea rând, restul, o uriasa clasa mijlocie, care va trai cu speranta înselatoare ca poate sa promoveze în hiperclasa si cu tema reala ca se va alatura celor ce migreaza pentru a-si gasi sursa de existenta. Aceasta clasa de mijloc va trai în spectacolul dat de noile mijloace de comunicare. Spectacolele si distractiile vor deveni, mai mult ca oricând, industrii majore, caci daca reversibilitatea si precaritatea vor deveni regula, omenirea va trebui sa uite, pentru ca ordinea sociala sa poata fi mentinuta. Petrecerea timpului liber, cu toate formele � jocuri, sarbatori, sporturi, religii (în sensul multiplicarii sectelor), cinematograful, calatoriile în spatiu si cu ajutorul drogurilor �, va deveni vitala pentru mentinerea ordinii sociale.
Care vor fi marile puiteri ale secolului XXI? Statele Unite, în ciuda declinului lor în termeni relativi, au mijloacele de a ramâne o superputere din punct de vedere economic, diplomatic si militar (ceea ce implica o capacitate de protectie planetara), cel putin pentru înca 50 ani.
Va fi Europa o superputere în secolul XXI? Pentru aceasta, ea trebuie sa faca multi pasi înainte si pe lânga euro, sa se doteze si cu un guvern politic, cu un sistem de aparare si sa hotarasca sa taie cordonul ombilical cu Statele Unite.
Lumea nu poate supravietui fara vis. In Statele Unite ?visul american" este o valoare pozitiva. Trebuie sa se vorbeasca de un vis european si, mai departe, de unul mondial. Altfel, ne condamnam la barbarie. Nu exista alte superputeri posibile pentru secolul XXI. China nu va avea înainte de sfârsitul secolului XXI interesul si mijloace economice si militare pentru a dispune de o viziune geopolitica planetara. Japonia, dupa parerea mea, nu le va avea nici ea si a platit prea scump faptul ca le-a dorit pentru a reîncepe.
Boutros-Boutros � Ghali: O superputere trebuie sa aiba nu numai mijloacele militare pentru a se putea proiecta pretutindeni pe planeta si pe cele economice, dar sa aiba mai ales vointa politica. Fara ea, mari puteri industriale, din ratiuni istorice sau constitutionale, nu au jucat un rol pe masura lor în afacerile internationale; vezi cazurile Germaniei si Japoniei.
Jacques Attali: Organizatiile internationale actuale sunt într-o situatie de faliment financiar si/sau intelectual. Nu sunt organizatii supranationale, ci organizatii multilaterale care formeaza câmpul de lupta între interesele nationale. Nici o organizatie mondiala, cu exceptia poate a câtorva elemente din tratatul Organizatiei mondiale a comertului, nu are o vocatie supranationala. Avem de ales între cinci scenarii:
1. Falimantul financiar si disparitia trepteta, ceea ce nu este exclus. 2. Continuarea simulacrului, lasând piata sa-si capete autonomia si sa prolifereze în toate domeniile, continuând în paralel sa ne agitam la diferite tribune. 3. Privatizarea organizatiilor internationale. Acesta nu este un scenariu fictiv în ceea ce priveste organizatiile financiare internationale, aflate tot mai mult într-o situatie concurentiala cu bancile particulare. 4. Nordul îsi va însusi si mai mult decât acum organizatiile internationale, ceea ce s-ar putea tratuce, de exemplu, printr-o fuzionare progresiva între G7 si Consiliul de Securitate si printr-un control al G7 asupra organizatiilor internationale. In opinia mea, aceasta este tendinta actuala si cea mai plauzibila. 5. Nasterea unor organizatii mondiale de la treilea top. Pe termen lung, acesta ar fi un guvern mondial, care sa dispuna de o moneda proprie si o foscalitate mondiala. Nu ar fi imposibil, peste 100 ani.
Boutros-Boutros � Ghali: Ideea unei organizatii piramidale, care sa cuprinda organizatii mondiale, continentale, regionale, subregionale era un vis pe care îl sustineau federalistii în anii 1945, 1946, 1947. Din pacate, globalizarea face dificila realizarea lui, în masura în care implicarea fenomenelor este atât de mare � fie ca este vorba despre terorism, trafic de droguri �, încât ar fi dificil de gasit solutii la scara continentala, regionala sau subregionala. Anumite probleme ar putea fi rezolvate la aceste nivele, dar cele veritabile, care vor domina globul, nu pot fi rezolvate decât la scara planetara.
Jacques Attali: Este adevarat ca exista probleme care ar trebui tratate cât mai repede la nivel planetar. Iata patru dintre ele: mutatiile climaterice; marea (dreptul oceanelor, pescuitul, etc.); apa; proliferarea noilor arme, chimice si biologice.
Boutros-Boutros � Ghali: Si mai adaug una: cea a nomazilor, adica a deplasarilor de populatie la scara internationala. Este o problema care depaseste capacitatea statelor singure. Sunt convins ca secolul XXI Europa va fi invadata de milioane de imigranti. Si cel mai bun mijloc de a te apara de venirea saracilor este sa îi ajuti sa nu mai fie atât de saraci.
Uitarea si amagirea vor deveni vitale pentru mentinerea ordinii sociale
Ca sa te aperi de venirea saracilor, ajuta-i sa nu mai fie atât de saraci
BACK