|
PINZA DE
PAIANJEN
Photo by: OGphoto.com
Sa
privesti lumea printr-o pinza de paianjen... cum privesti viitorul prin pinza
amintirilor... ca si cum ai dori ca ceea ce stii despre praful drumurilor pe
care ai mers vreodata sa te ajute sa alegi intre caile viitorului... Dar
reflectia pinzei amintirilor e inselatoare ca o oglinda prafuita; niciodata
imaginea reflectata nu este identica, si numai atunci cind recunosti pasi pe
care i-ai mai facut cindva intelegi ca pasesti invariabil pe urmele greselilor
tale.
La fel e si cu pinza de paianjen.
Lumea vazuta prin perfectiunea ei iti pare mai frumoasa. De aceea o contempli
din spatele pinzei. Pentru ca ti-e mila sa-i distrugi perfectiunea... sau pentru
ca e mai simplu sa privesti drumurile care se intind dincolo de ea, decit sa le
strabati.
Timpul insa ingroasa pinza de
paianjen. Si treptat fereastra spre lumea de vis devine cenusie si opaca. O
fereastra cu obloanele trase, dincolo de care nimic nu se mai vede. In afara de
o imensa singuratate, aici, de partea sufletului tau.
Numai lumina unei luminari mai poate
strabate cetos prin pinza de paianjen, uneori, in noptile tirzii. Si flacara se
ingusteaza spre virf, capatind forma unui drum ce se pierde la orizont, sa-ti
aminteasca drumurile care te-au asteptat in zadar.
Dar e tirziu ; ceea ce-ti fusese
cindva fereastra spre lumea ideala ti-a devenit temnita, si nu-ti ramine decit
sa adormi cu gindul la flacara ce abia se mai zareste, sperind ca drumul de
lumina pe care il deschide dincolo de pinza de paianjen va sterge, macar în
vis, cararile tale gresite.
Publicata in revista ALTFEL nr. 28 / octombrie 2001
© Toate drepturile rezervate
English
version
E-mail me
Page backgrounds © Lonely Shell
|