Site hosted by Angelfire.com: Build your free website today!

 

Aparitia modei


Se poate vorbi de existenta in Europa a unor tipuri de vesminte elaborate deja in decursul celor doua milenii de dinaintea erei crestine. Multumita costu­melor din epoca bronzului descoperite in Danemarca si in regiunea Schles- wig-Holstein, au putut fi cunoscute haine diferentiate dupa sex. Organizarea drapajelor nu prezinta echilibrul simplu si armonios al drapajelor din Grecia clasica. Obiectele descoperite la Trondheim si la Egtved permit reconstituirea siluetei unei femei imbracate intr-un caraco (haina scurta cu maneci; denumi­rea ei provine din turca - kerake), intr-o fusta scurta din lana, avand parul aco­perit de o plasa si fiind impodobita cu bijuterii de bronz. Costumul acesta a depasit in mod cert stadiul pur utilitar, daca admitem, bineinteles, ca a existat vreodata un costum total lipsit de cautare estetica.

Egiptenii aveau o imbracaminte cat se poate de sumara: bustul le era gol, iar in jurul soldurilor si al coapselor purtau perizoma, un fel de fusta scurta. in timpul Noului Regat se purta si un fel de camasa scurta, cu ciucuri la poale, peste care egiptenii isi infasurau o manta alba de lana. In Istorii, Herodot scrie ca egiptenii nu intrau in temple cu vesminte de lana si nici nu erau inmormantati cu ele, caci acest lucru nu era ingaduit. Femeile purtau camasi de in, lungi pana la glezne, care erau prinse cu bretele pe umarul stang si care erau albe (inca din cele mai vechi timpuri vesmintele colorate au fost considerate vesminte sacre, rezer­vate zeilor). Din epoca Noului Regat, femeile au inceput sa poarte peste aceasta camasa si o rochie innodata sub sani. A purta vesminte care urmau indeaproape linia corpului, camasi transparente sau a lasa un san descoperit nu constituia o indecenta. incaltamintea era din impletituri vegetale sau din piele. Cei mai multi egipteni umblau insa desculti. Preotii purtau sandale de papirus, caci ei nu aveau voie sa poarte nici un articol vestimentar din piele. La inceputul Regatului Mij­lociu au aparut vesminte specifice functiilor si profesiilor, foarte exact definite. Aproape toti egiptenii purtau bijuterii mari, uneori incrustate cu geme si cu pas­ta de sticla. De obicei ei purtau bratari (femeile chiar si la glezne); iar cei bogati purtau coliere, pectorale si inele. Acestora femeile le adaugau cercei si diademe.