INAPOI LA PRIMA PAGINA
Va veni o
castani,
încerc un
sentiment
ciudat
mă zăresc în
urma mea.
Pe chip,
zâmbetul
tău.
Sub povara
norilor,
cerul se
frânge.
Speriată
ploaia se
ascunde în
bratele pădurii.
Adorm în
inima ta.
Străinul din
vis
mă trezeste.
Aripa obosita
adoarme pe
umăr de stea.
Zborul frânt
răneste
lumina.
Să întreb
Să stiu să tac.
Să pot să cred
că ai înnoptat
lângă
trupul neînceput al
Timpului.
Si-n zori. Ce
nou va fi
totul!
Mâna dreaptă
scrie cu
supunere pe
inelar.
Sine nomine
Târziu
adoarme pe
umăr străin
mângâindu-te.
As vrea
să mă ascund
în mine,
să nu
mă mai gasesti.
Si vorba mea
să fie
tăcerea
albastrului
din curcubeu.
Azi, nu mă înteleg cu mine. De dimineata
atâta nerăbdare. Nici n-a răsărit soarele si am
plecat pe străzile cu felinare somnoroase.
Dintr-un tei zboară o pasăre. În urma ei
Rămâne un pui stingher si ziua tot mai tăcută.
Rătăcind printre
anotimpuri,
m-am întors
în mine.
Toamna,
Cu un brat de crizanteme
dă târcoale
verii.
Nestatornic,
vântul lasă
pe buzele
Timpului
o întrebare.
Câte dimineti
au rămas în
pragul cerului,
acum
atât de departe.
În asfintit,
gândul străin
adună
stelele.
si zilelor ce vin
le vei fura
numele.
timp voi ajunge la cafenea îmi paralizează orice
intentie. Biserica mă priveste prin ochii sfintilor.
Tristi. Încerc un sentiment de însingurare.
Vreau să-mi aprind o tigară. Si mâinile nu
ma ascultă.
inima mea,
îmi furi
mereu
câte un
anotimp.
Când vei reveni
Ce de anotimpuri!
s-a scris pe
buzele mele in
zilele fără
nume.
Te rostesc,
dureros.
Uneori simt
sărutul Timpului
si atunci
stiu că
zâmbesti în
mine.
S-a spart.
M-am grăbit să adun cioburile risipite peste tot.
În cioburile mari văd tristete.
Cele mărunte surâd prin ochii copilăriei. Pe
acestea le-adun într-un săculet pe care-1
ascund cu grijă.
Când oboseala mă învinge il caut.
umărul drept
mă doare,
mai ales
Primăvara.
Atunci,
creste
furându-mi
verdele din
vise.
nori
Risipa de albastru.
Dincolo de
ploi
Atâtea
tăceri.
Dincolo de
noi
Risipă de
iubire.
pragul
casei tale
Sub pasi
străini
inima
tresare.
zori. Nu
esti langa mine.
In camera
gerul
deseneaza
flori pe
geam.
Cade peste
lume
noaptea
risipita de
mana
cuiva.
Ratacind stelele
nu te
gasesc.
Altadata
dincolo de
noi,
inceputuri.
Acum
zile cu
semn in
calendar.
Inainte de asfintit
Lumina
staruie
in privirea cerului.
La capat de zi
sfasiat
Gandul
se intoarce in
alt anotimp.
mi-ai furat
Luna.
Pe pamant
am intalnit
Ploaia.
Era trista.
intalnesc
zambetul
tau
pe chip
strain.
ca mi-a crescut
in trup
un brad.
Miros de cetina
in par.
Amintirea Craciunului
in
ochiul tacut.
aduna sub pleoapa cerului
lumina.
La picioare
ziua
adoarme
in asternut de stele.
momente
cand
si
o femeie
isi pierde
intuitia.
solitar
am gasit o
zi.
Pierduta ori
doar
ratacita.
In priviri
atatea
nelinisti.
Imi spunea
Ceva.
vreme
cand voi fi
rana-n fiinta
ta.
Si nici o
rugaciune
nu o va
vindeca.
tampla
sub sarutul
imaginar.
Inima
seamana
tot mai mult
cu o creanga de brad
ce isi pierde
zapada.
-
-