Toamna s-a furisat
in camera

Era tarziu
Afara. Molcom ploua.

Aseara sufletul obosit de tristete m-a
alungat din casa
zavorand usa in urma mea

In odaie clepsidra a vamuit tacerea

Privirea strazii haina se furiseaza
in ochii goi

In linistea noptii ornicul din
catedrala masoara
singuratatea.

De ce te zbati in mine la fiecare gand
trimis
in amintire?

De ce te zmulgi din mine lasandu-ma
saraca
in amintiri?

Dar bogata ca toamna fructelor
pe crengile ce stau
sa se rupa
de implinire.

E toamna
Si parcul s-a insingurat,
Pe brat de frunze
Timpul s-a culcat

Lasandu-ne cu ziua
Ce ne-a instrainat.

Gandul toamnei
Pe umarul timpului
       s-aseaza usor...

Ma doare amurgul
La margine de zi,
Cand frant de mana vremii,
       Se face batran

Il numar iar pereche
Cu ora ce se face ieri,
Cand nimeni cu nimeni
       Se-ntelege
La margine de zi.

Fara sa stii
m-am dus
ori vin

Si simt cum focu-ncet
se mistuie
sub pasi.

dar lasa-mi
neatinsa
indoiala.

In roua diminetilor de vara mi-ai daruit
zambetul
Mi-ai daruit cantecul verii spre seara
in soapta vantului
M-ai daruit uitarii
azi.

Imaginea calda a noptii
se apara de sclipirile reci
ale zorilor.

Te-adun in mine si te feresc
de privirile cenusii
ale diminetii

Dar cine esti? Care sunt?

Lumina coboara
seara
ceasul lui februar
prins trudnic
       vremelnic

Dar in lumina mare, precum Icar
s-a speriat. Si-atunci
nevolnic
s-a intors
in trup...

M-am dezbracat
de trup
lasandu-mi inima hoinara
in sus
inspre soare.

Cerul s-a insingurat

Frunza salciei aduna
stropii- colier la gatul
timpului
poposit
pe lac.

Am crezut ca soarele rasare doar
in ochii mei,

Dar dupa o noapte de iubire,
o dimineata
mi-a furat lumina

In ceas tarziu. Cand ziua
-ngenuncheaza,
Vantul,
Uitat de timp
Pornit-a iar la drum.

Si totul se intampla intr-o seara de
noiembrie. Plecasem in cautarea mea.

Gandul pribeag adus de toamna, cu
frunze pe inelar, iti bate incet in
geam.

Privirea te-a intalnit, dar ochii tristi
m-au gonit de la fereastra ta.

Si totul
se intampla
intr-o seara
de noiembrie.

Era o alta zi
Pe care-n pumn
Cu teama
o strangeai- o zi
de imprumut.
Acum
la alt capat
al serii
intre noi, obosita
doarme tacerea.

Gandul strain cuprinde sufletul
in pacate, dorinti,
azi, cand credeam
cand credeam....

Inima mare
ascunsa-n ochiul
       adanc.

Se cuprinde-n iubire
Pentru trupul plapand
Golit de speranta
       si gand.

De noaptea
Care-a plecat.

In palma Timpului Batran
de-o veche amintire
As vrea o clipa sa m-adun
Viata a mea cu tine.

Mi-ai daruit cu dragoste
Si suflet de femeie
Dar uneori
In ceas vrasmas
Noptile mi-ai innegurat
Furandu-ma de stele.

Si acum
Cand vremea s-a cam dus
La ceas de tainuire
De ce mai vreau sa ma aun
Viata a mea
       Cu tine?

Nu mai stiu nimic dspre tine. Toamna,
rece, haina, pe fereastra
mi-ai desenat un chip
de bruma

Dinspre miaza-zi o adiere
aduce gandul.

In mainile tale potirul parea mai delicat,

Floarea din rece portelan se-nfiora
sub sarutarea ta.

Vorba se ascunde in gand
nerostit.
Sufletul se preface a fi
linistit

Doar mana tremura usor mangaind
desenul abia conturat al florilor.

Plutesc acolo unde ziua atinge tampla
muntelui

Si unde vantul miruie timpul

Il rog, cand pleaca singur, sa stearga
in urma mea, o lacrima uitata
In prag. La usa ta.
Nu vreau sa cres in mine numele
tau

Doar cantecul amurgului in ruga
Catre zeu?

Sfios, gandul te cauta sub ghirlande
de tei. Mainile mangaie umerii
goi. Vorba nu se rosteste,
Se aduna in noi.

La ceas de amiaza,
in bratele ploii,
Timpul viseaza.

Necunoscute imi par
cararile
umblate
candva

Nu stiu
de pot
ajunge

la celalalt capat
de cer.

Sufletul sta pe genunchi.