Stelele fixe
Inca de la inceputul observarii cerului oamenii si-au dat seama ca toate stelele de pe cer,care la randul lor compun constelatiile,nu isi schimba niciodata pozitia unele fata de celelalte.Singurele "stele" care isi schimbau pozitia pe cer in raport cu celelalte erau in numar de cinci(Mercur,Venus,Marte,Jupiter si Saturn),si au fost numite "planete"(astrii ratacitori).
In zilele de azi vedem aceleasi stele,situate in acelas loc pe cer ca pe vremea popoarelor din antichitate. Concluzia logica ar fi ca stelele sunt imobile!Chiar mari astronomi si ganditori cum a fost de exemplu Copernic nu si-au pus niciodata problema ca stelele ar putea fi altfel decat fixe.In desenul de mai jos este reprezentat sistemul heliocentric al lui Copernic.Dupa cum vedeti dupa ultima planeta din sistemul solar,si anume Saturn(pe vremea aceea nu se stia inca de exixtenta celorlalte trei planete descoperite relativ recent-Uranus,Neptun si Pluto),urmeaza "sfera stelelor fixe".
Marea schimbare a venit in 1718.Halley(cel care a descoperit orbita celebrei comete care ii poarta numele) cercetand cu telescopul diferite stele a facut o descoperire remarcabila: Sirius,Procyon si Arcturus isi schimbasera fara indoiala pozitiile,fata de timpul cand le observasera astronomii din antichitate.Aici trebuie facuta o precizare:astronomii greci din antichitate nu aveau telescoape(primul instrument astronomic a fost construit de Galilei in 1610),dar erau observatori foarte atenti si nu erau mari sanse ca ei sa fi gresit .Aceste observatii ale lui Halley erau putin diferite si de cele ale lui Tycho Brahe care traise cu aprox un secol si jumatate mai devreme.
In final Halley a tras concluzia ca stelele nu sunt fixe ci isi schimba pozitia relativa unele fata de celalalte.Nu dupa mult timp el a denumit aceasta miscare a stelelor miscare proprie.Miscacrea proprie este un termen folosit in astronomie pt a caracteriza modul de miscare al corpurilor ceresti.Se masoara in secunde de arc pe an.Steaua cu cea mai mare miscare proprie pe an (10",31) a fost descoperita de E.E. Barnard in constelatia Ophiuchus.Ca sa va puteti face o idee despre ce inseamna miscarea proprie a stelelor priviti urmatorul desen:
Cele trei figuri reprezinta constelatia Ursa Major(Carul mare).In figura A. este reprezentata constelatia asa cum arata in urma cu 100 000 de ani, figura B. reprezinta "Carul mare" asa cum arata in prezent,iar ultima figura C. prezinta aspectul constelatiei asa cum va arata peste 100 000 de ani.Se poate observa cu usurinta ca pe parcursul miilor de ani miscarea proprie a stelelor schimba complet aspectul cerului care ne este familiar in ziua de astazi.
In incheiere si ceva despre "sfera stelelor fixe".Ce este aceasta "sfera"?Oare oamenii din vechime chiar isi imaginau stelele ca fiind tintuite pe o sfera?
Raspunsul este afirmativ.Anticii presupuneau ca cerul este o sfera subtire,solida,care cuprinde Pamantul si pe care sunt fixate micile stele staralucitoare.Dupa Copernicus nu s-a mai putut afirma ca Pamantul este centrul universului,dar cerul ramanea o sfera cristalina care sustinea stelele,dar inconjura Soarele in locul Pamantului.Abia in 1718,cand Halley a descoperit ca stelele fixe nu sunt imobile,umanitatea a trebuit sa isi schimbe complet conceptia despre cer.Incepand cu acest an,sfera celesta a disparut complet din conceptele astronomiei,inlocuita de imaginea mult mai grandioasa a spatiului nelimitat.
Neata Emil mai 2001
emilneata@yahoo.com