Imperativul
este intotdeauna forma de baza a unui verb:
spis!
(mananca!)
spis
op! (mananca! (toata
mancarea))
Cand un substantive urmeaza dupa un imperative, acesta este precedat de pronumele
posesiv:
gå
din
vej! (pleaca!)
(unei persoane)
gå
jeres vej! (plecati!)
(mai multor persoane)
spis
din mad! (mananca-ti
mancarea!) (unei persoane)
spis
jeres mad! (mancati-va mancarea!) (mai
multor persoane)
sov
godt!
(somn usor!)
Alte feluri de exprimare a imperativului
a. In
conexiune cu modalele "skal" / "må".
Imperativul este mult mai puternic cand accentual este pus pe verbul modal
in loc de verbul lexical:
du skal gå nu! (or: du må gå nu!) (trebuie sa
pleci acum!) (singular)
I skal gå nu! (or: I skal
gå nu!)
(trebuie sa
plecati!) (plural)
b Cateodata se foloseste
un fel de intrebare la timpul prezent:
går du?!
(pleci?)
(un imperative slab)
går du ikke?!
(nu pleci?)
(un imperative puternic)