Povestea micului liliac Pipistrello |
A fost odata ca niciodata un mic liliac care locuia impreuna cu parintii lui intr-o
frumoasa pestera din munti. In acea pestera locuiau cateva sute de lilieci, care
toata ziua dormeau sau se uitau la televizor (mai ales pe Cartoon Network). Iar
noaptea plecau cu totii la vanatoare.
Intr-o buna zi, in
pestera a aparut zvonul ca o echipa de oameni de stiinta va veni in pestera, sa
cerceteze daca aceasta poate fi folosita pentru niste experimente stiintifice.
Cei care stiau mai multe auzisera ca un grup de patru oameni urmau sa vina in
munti peste doua zile pentru ca cauta un loc unde sa isi instaleze un laborator,
iar pestera liliecilor era primul loc vizat. Pentru ca nu erau chiar prosti,
liliecii si-au dat seama ca o convietuire pasnica intre ei si oameni era
imposibila, mai ales ca din expeditie facea parte si o femeie, care, stiau
liliecii, erau dusmanii lor cei mai mari.
Toata lumea era foarte ingandurata si speriata, doar micutul liliac despre
care era vorba in aceasta poveste nu era afectat de loc. La un moment dat, el a
intrebat-o pe maica-sa:
- Mama, de ce toata lumea este atata de agitata? Uite, tata nu a putut sa doarma
deloc in ultimele trei zile ( sa ne aducem aminte ca liliecii dorm in timpul
zilei! ). Ce s-a intamplat?
- Dragul meu Pipistrello, pestera asta, in care am locuit toata viata, si la fel
parintii si bunicii nostri, va fi vizitata de niste oameni de stiinta, niste
seismologi (oameni care se ocupa de studiul cutremurelor), care vor sa isi
instaleze la noi in pestera un seismograf. Ne e frica tuturor ca vom fi dati
afara, si alta pestera in acesti munti nu mai exista. De aceea, puiul meu,
suntem atata de ingrijorati. In fata oamenilor (care sunt niste creaturi foarte
mari, cu doua picioare si fara aripi, care dorm noaptea si merg la vanatoare
ziua), noi nu avem nici o putere.
- Dar de ce crezi ca ne vor da afara din pestera? Crezi ca ii deranjam , mai
ales daca ei lucreaza ziua, iar noi vanam noaptea? Le e frica de noi?
- Nu , mama, nu le e frica, doar ca li se face scarba de noi. Ei avand avantajul
puterii, vor incerca sa ne omoare sau sa ne goneasca de aici.
- Mama, dar n-ar trebui sa ne fie frica de ei, caci eu sunt sigur ca ii putem
speria, in asemenea hal incat sa renunte la ideea de a ne coloniza pestera. Lasa-ma
sa ma gandesc pana maine, si sigur voi gasi o solutie!
Mama pipistrelului l-a privit oarecum neincrezatoare si i-a zis:
- Dragutul meu Pipstrello, si noi ne-am gandit la asta. Dar oamenii sunt atata
de mari, incat n-are cum sa le fie frica de niste animale atata de mici... Dar
daca vrei tu, gandeste-te, pana fac eu bagajele, caci poimaine dimineata va
trebui sa plecam....
Toata ziua, neputand sa doarma, pipistrelul se gandea la o solutie. Si s-a dus
sa il caute pe inteleptul pesterii, un batran liliac cu ochelari cu rama groasa,
care, la fel ca si micul Pipistrello, nu putea dormi.
- Inteleptule, m-am gandit toata ziua si am venit sa te intreb cum anume putem
sa ii speriem pe oameni. Stiu ca noi suntem mici, iar ei sunt mari, dar ce putem
face sa le bagam spaima in oase?
- Ai dreptate, micutule, nu putem sa ii speriem atata de usor... dar o solutie
trebuie sa fie. Din cate am studiat eu despre oameni, ei sunt niste fiinte
foarte rationale, si, ca sa ii speriem, trebuie sa ne folosim de frica lor fata
de fenomenele irationale, ba chiar paranormale.
- Am o idee, a strigat deodata Pipistrello: ce-ar fi daca le-am baga in cap ca
pestera este bantuita de stafii?
-Este o idee buna, a admis intr-un tarziu liliacul cel batran. Totusi, metoda
asta poate fi si periculoasa: daca i-am speria doar putin, poate vor reveni
intru-un numar mai mare, sa studieze cum de apar stafiile: dar eu cred ca daca
ii speriem destul de tare, oamenii n-o sa mai calce in pestera noastra.
Dimineata urmatoare, cand s-au intrunit toti liliecii sa vada ce e de facut,
batranul a prezentat ideea micului Pipistrello. Toti au fost de acord, si s-au
hotarat sa treaca la actiune incepand cu acea seara (sa ne aducem aminte ca ei
nu puteau sa iasa pe lumina). Asa ca seara, toti liliecii au iesit din pestera
si au inceput sa zboare spre satul cel mai apropiat. Au intrat in curtile
oamenilor si au luat de pe sarmele unde stateau la intins toate cearceafurile pe
care le-au gasit. Le-au dus in pestera si au inceput sa faca repetitii. Au
lucrat toata noaptea, iar a doua zi dimineata erau capabili sa bage groaza in
oricine cu cele patru fantome pe care ei le creeasera.
Ca sa semene cu fantomele, intai au cautat la televizor cateva filme de groaza,
din care au invatat tot felul de trucuri, cum sa ii sperie pe oameni. Apoi, au
decupat din cearcafuri niste ochi, si s-au bagat cate 50 de lilieci sub fiecare
cearceaf, si au exersat niste miscari astfel incat cearceaful sa para o stafie.
Dimineata, cand echipa de cercetatori a ajuns la pestera, au aprins lanternele
si au intrat inauntru. Liliecii i-au lasat sa inainteze putin, apoi au iesit la
iveala facand si un zgomot asurzitor. Oamenii de stiinta s-au speriat, ba chiar
femeia si unul din ei au si lesinat de frica. Altul chiar a facut pipi pe el.
Cei doi care nu lesinasera i-au luat pe cei doi lesinati si au iesit afara
fugind de mancau pamantul. Ei nu s-au mai intors niciodata acolo, iar liliecii
au traiti fericiti in pestera lor. Micul Pipistrello a devenit seful lor, caci
s-a dovedit a fi o minte ascutita si un spirit curajos.
Aici povestea noastra se termina. Daca v-a placut, poate ii scrieti
Povestitorului cateva cuvinte, la
povestitorul@yahoo.com .
-sfîrşit-